‘Oriunde te duci devine o parte din tine într-un fel.’ Acest citat de Anita Desai se dovedeste a fi adevarat mai ales dupa cea mai recenta calatorie a mea la Cheile Dobrogei.

Niciodata nu m-a fascinat tinutul Dobrogei si cu atat mai putin ‘Cheile Dobrogei’. Dobrogea pentru mine era sinonim cu ceva plictisitor, monoton si lipsit de gust. Nu stiu ce anume a declansat in mintea mea aceste asocieri sinistre, insa cert e ca asta gandeam.

Daca obisnuiti sa cititi blogul meu probabil stiti ca imi place sa fiu surprins si imi place sa imi schimb parerea in bine atunci cand este cazul.

Prin urmare, Dobrogea, cea despre care aveam o parere gresita, a reusit din fericire in doar cateva trasee sa devina una dintre locurile care mi-au lasat in suflet o amintire extrem de placuta.

Ceea ce a contribuit la schimbarea de parere au fost, bineinteles, vizitele pe care le-am facut, in septembrie si octombrie 2020, mai multor locatii din Dobrogea. In acest articol ma voi opri insa la a povesti pe scurt despre Cheile Dobrogei.

Cheile Dobrogei le-am descoperit pentru prima oara pe Instagram. La un simplu search pe Instagram dupa locuri interesante in Dobrogea, mi-a aparut in cautari aceasta locatie.

Cuprins de o curiozitate de care nu mai puteam scapa, mi-am luat aparatul foto si am pornit spre Cheile Dobrogei. Din Constanta (click aici pentru detalii despre Constanta) pana la destinatia noastra am facut aproximativ 1 ora, sau chiar mai putin.

A fost o zi innorata cu vant destul de puternic. De fapt, am observat ca in Dobrogea (click aici pentru detalii despre Dobrogea) mai tot timpul vantul este o prezenta de nelipsit. Nu ma deranjeaza neaparat sa aud vajaitul vantului si sa ii simt puterea, insa nu am putut sa nu remarc acest detaliu fiindca este cu siguranta un element distinctiv al zonei.

Drumul spre Cheile Dobrogei este unul interesant. Are cateva trasee serpuite si poti admira pe de o parte si pe cealalta peisaje asemanatoare celor pe care le gasesti la poalele muntilor Carpati.

Am ajuns asadar intr-un final la Cheile Dobrogei si detaliul care m-a impactat imediat si cel mai mult a fost linistea.

Linistea a fost elementul de care nu eram constient ca lipsea pana sa ajung aici. Galagia vantului de dinainte, zarva oamenilor si agitatia oraselor si satelor ma facuse sa uit aproape complet cum este sa fie liniste, dar nu o liniste partiala ci una totala.

Cand am ajuns acolo, nu numai ca am reusit sa percep absenta zgomotelor, dar nu simteam si nu auzeam niciun firicel de vant, iar soarele iesise dintre nori si isi raspandea razele parca intr-un mod cu totul special fix in acel loc.

Da, nu stiu daca ma credeti, insa am avut impresia pe tot traseul de pe chei ca soarele straluceste mai puternic si mai special in acel loc. Parca si soarele indragea acest loc si se afisa aici fara retineri.

Cum ziceam, linistea pe care o percepeam si pe care o simteam era omniprezenta. Tot ceea ce voiam sa fac era sa ma asez, sa ma uit la acele roci imense, sa ascult linistea si sa las soarele sa isi desavarseasca spectacolul de lumina in fata mea. In acea liniste reverentiala, am simtit ca descopar o latura a statului in liniste care de fapt chiar imi place si de care chiar am nevoie mai des.

Cheile Dobrogei este o rezervatie naturala compusa in mare parte din roci calcaroase imense si superb conturate. Sunt antice si ascund nenumarate specii de plante si de pasari.

Desi in Cheile Dobrogei sunt prezente pesterile Gura Dobrogei si La Adam, noi nu am mers sa le vizitam deoarece voiam sa absorbim cat mai mult din acea inertie silentioasa.

Cheile Dobrogei este una dintre locatiile cele mai eterice pe care le-am vizitat. Senzatia de liniste a fost coplesitoare si in acelasi timp revigoranta. In aceasta locatie nu obtii doar fotografii frumoase de peisaj, ci iti recapeti starea de bine si echilibrul interior si inveti sa te opresti si sa redescoperi frumusetea lucrurilor simple.