Acum o saptamana si ceva am cautat de zori pe internet o carte despre mare. Voiam o carte care sa aiba ca personaj principal marea si ale sale mistere si bogatii. Din pacate, nu prea am gasit carti pe gustul meu.

Majoritatea cartilor despre mare vorbeau despre dragostea nebuna, imposibila, sau interzisa intre doi oameni care locuiau la mare. Nu stiu voi, dar pe mine nu ma pasioneaza aproape deloc povestile de dragoste. Eu voiam o carte mai aventuriera de genul celor lui Jules Verne.

Nu m-am lasat cu una cu doua si m-am dus la Carturesti. Acolo am gasit, dupa zdravene cautari, o carte a carui titlu, coperti si introducere m-a prins aproape din prima.

‘Cartea Marii’ de Morten Stroksnes (Polirom 2020) este exact cartea pe care o cautam. Are putin peste 300 de pagini iar modul in care Morten scrie este unul usor, rapid si placut. Citirea acestei carti a fost o delectare, aici, la malul Marii Negre.

Povestea cartii este una reala, si vorbeste despre aventurile exploratoare ale autorului impreuna cu prietenul sau Hugo pe mare. Amandoi erau in egala masura pasionati de lumea subacvatica si erau in cautare de rechini boreali.

Rechinii boreali, impreuna cu arhipelagul norvegian Lofoten, sunt personajele principale si misterioase ale acestei carti. Rechinii boreali sunt greu de vazut, de prins si de intalnit. Pot ajunge la 8 metri lungime, cantaresc 1 tona si pot trai 200 de ani. Sunt niste fiinte care a fascinat mintea multor aventurieri pe mare si ca atare sunt niste creaturi vrednice de a fi subiectul unei cartii din 2020.

Desi rechinii boreali sunt interesanti, ceea ce mi-a placut la aceasta carte este ca naratiunea nu se concentreaza doar pe acestia si pe prinderea lor. In proportie de 70%, autorul cartii are ca subiect principal marea si o descrie foarte meticulos si impresionant. Vorbeste despre ea din punct de vedere stiintific, al mitologiei, al diferitelor legende si istorioare si din propria sa experienta.

Am gasit foarte placute si partile unde descrie Norvegia si a sa morfologie, insulele din nordul Europei, si anumite aspecte ale prieteniei celor doi, Hugo si Morten. Acestia se mai ciondanesc, se mai impaca dar raman imutabili in scop lor de a prinde rechini boreali.

Cartea are potentialul sa iti starneasca dragostea si curiozitatea fata de mare.

Nu este plictisitoare, nu se rataceste in detalii prea mici, si nici nu este monotona.

Citirea acestei carti a fost pentru mine ca vizionarea unui documentar pitoresc, bine facut, si admirabil despre lumea de sub ape.

O recomand tuturor celor care sunt vrajiti de misterele lumei subacvatice si tuturor celor care doresc sa afle cat mai multe lucruri interesante despre enigmaticul univers al apelor.

‘O carte extraordinar de captivanta… Un tur de forta… O opera de meditatie si contemplare, cu un orizont larg si deschis ca indepartatele linii de coasta ale nordului, pe care le evoca atit de frumos.’ – The Spectator