‘Istoria este un copil care face un castel de nisip pe plaja.’ – Heraclit

Sunt cu totul de acord cu acest citat. Oricat de mare, spectaculoasa, urgenta, sau demanding este istoria, ea este in fond doar un castel de nisip.

De fapt ce este istoria? Este povestea mea, a ta, a noastra, a tuturor celor care traim intr-un anumit interval de timp, intr-o anumita zona geografica. Istoria este povestea individuala a fiecaruia dintre noi care privita de sus devine povestea noastra.

Povestea mea sau a ta, daca o privim de la departare si din exterior si daca reusim sa ne detasam putin emotional este in fond doar un mic lucru in comparatie cu istoria lunga, complexa si mareata a tuturor oamenilor care au trait pe acest pamant.

Din aceasta perspectiva, povestea mea sau a ta este doar un castel de nisip. Adica este practic ceva aproape asemanator nimicului. Acum suntem, acum nu mai suntem. Acum ne cladim un castel de nisip, acum vine valul si-l darama.

Lucrurile pamantesti oricat de urgente ni se par, ele de fapt sunt mici castele de nisip. Le dam extrem de multa importanta, ne facem totul pentru ele, si le dedicam aproape 100% din timp… Citatul lui Heraclit imi starneste meditatiile si ma face sa ma intreb daca chiar merita sa fim intotdeauna asa de prinsi de absolut tot ce traim in acest moment.

Oare conteaza asa de mult sa ne legam emotiile si sentimentele de politici trecatoare, de nemultumiri civice sau de diferite evenimente mondene? Sunt toate niste castele de nisip. Azi in splendoare, maine in ruina.

Oare conteaza sa dam totul pentru auto-realizarea noastra materiala si pentru succesul nostru temporar? Sa facem din noi insine propriul nostru idol, caruia ii implinim cu lacomie orice pornire?

Noi insine suntem niste castele de nisip. Corpul nostru este pamant si in pamant se intoarce. Orice ne inconjoara este mai mult sau mai putin pamant si intr-o zi nu va mai exista nimic din ceea ce am trudit o viata intreaga.

Totul este un castel de nisip.

Asadar, ce sens are atunci totul? Daca totul este un castel de nisip, si daca lucrurile sunt inevitabil trecatoare… ce sens are totul?

Eu cred ca sensul nostru, al tuturor oamenilor, este mai intai de toate spiritual. Cred ca trebuie sa ne traim vietile cu constientizarea ca lucrurile pamantesti sunt trecatoare, si ca atare merita sa punem pe primul loc lucrurile adanci, spirituale si invizibile ochilor.

Cred ca daca ne-am dedica lucrurilor spirituale in aceasi masura in care ne dedicam lucrurilor pamantesti, vom reusi sa ne simtim mai impliniti, mai fericiti si mai completi.

Consider oricum ca chiar daca totul este un castel de nisip, trebuie sa continuam sa lucram la propriul nostru castel, dar cumva detasati de ideea ca acest castel este totul pentru noi.

Eu cred ca fericirea nu vine din satisfactia faptului ca ti-ai facut un al tau castel de nisip. Desigur, este o fericire si in acest lucru. Dar fericirea pura si autentica ar trebui sa fie vesnica, nu doar de moment.

Oare cat de interesanta ar deveni viata noastra daca ne-am muta privirea de la propriul nostru castel de nisip, la Dumnezeu? Nu, nu ma refer la a deveni religiosi sau habotnici, ma refer in schimb la a porni intr-o proprie calatorie spirituala de a-L cunoaste pe Dumnezeu. A cunoaste lucrurile Lui, persoana Lui si a-I urma chemarea.

Eu cred ca acest lucru ne-ar intelepti. Am reusi astfel sa facem cu viata noastra mult mai mult decat un simplu castel de nisip, am face o poveste de neuitat deoarece lucrurile Lui s-ar impleti cu ale noastre si totul ar deveni mai semnificativ.

2 gânduri despre “Povestea noastra este doar un castel de nisip

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s