Trei ani in Romania de James William Ozanne
Bucuresti, august 2020

Am citit de curand cartea ‘Trei ani in Romania’ de James William Ozanne si stai, nu urmeaza ceva lung si plictisitor. Dimpotriva.

Daca esti ca mine, si anume iti place sa iti imaginezi si iti place sa auzi cum erau romanii si Romania, si daca iti place sa citesti fel de fel de povestioare interesante despre trecut, atunci 100% vei ramane fermecat de citirea acestei carti.

Eu am citit-o prin iunie, si m-a prins asa de tare incat nu i-am dat drumul pana cand nu am terminat-o repejor. La metrou, noaptea tarziu, si chiar in timp ce eram la cumparaturi. Mrejile cartii nu m-au lasat deloc.

Cel mai mult si cel mai mult mi-a placut faptul ca mi-a daruit o noua perspectiva asupra romanilor, Romaniei si Bucurestiului. O perspectiva constructiva care mi-a schimbat in bine gandurile.

Stiu ca este in trend sa fii nemultumitor si cinic despre Romania, Bucuresti si romani. Este indeajuns sa deschizi Twitter-ul sau sa citesti comentariile de pe Facebook la unele postari si vei vedea ca aproape 90% dintre romani sunt foarte nemultumiti despre aproape orice are de-a face cu Romania.

Articolul meu nu este o invitatie de a ne baga capul in nisip, ca strutii, si de a ignora problemele. Nu. Ci este un indemn de a lua lucrurile putin diferit si de a fi mai relaxati deoarece este spre binele nostru.

Bun.

Cum erau romanii si Romania in perioada anilor 1870? Din punct de vedere istoric, Romania nu exista asa cum este azi. Pe atunci era vorba de principatele valahe si moldovenesti. Niste zone curioase, boheme si nu prea dezvoltate.

Autorul cartii este surprins in fiecare capitol de nivelul saracacios si aproape necivilizat in care traiau romanii secolului 19. Este surprins dar in acelasi timp fascinat. Oamenii erau saraci si negrijiti dar erau mai tot timpul veseli, glumeti si foarte prietenosi.

Zonele rurale, desi nu erau foarte bine organizate si modernizate, abundau de bogatiile pamantului. James William Ozanne are mai multe pagini dedicate faunei si florei Romaniei unde detaliaza despre belsugul diversificat al naturii.

Avem de toate, si rauri, si lacuri, si munti, si mare, si sol foarte fertil, si zacaminte de resurse pretioase, si deal, si ses, si animale care iubesc sa locuiasca in zonele noastre. Romania nu duce lipsa de nimic.

Mergand mai departe, cartea vorbeste despre multe aspecte culturale, sociale si administrative ale Romaniei. Dar niciodata pe un ton plictisitor, ci intotdeauna intr-un fel care starneste curiozitatea.

Bucurestiul anilor 1870, de exemplu, era un loc prafuit, neingrijit, si un loc de ostilitate intre boieri si tarani. Saracia si necivilizatia erau la tot pasul. James William Ozanne descrie cu uimire conditiile precare in care traiau bucurestenii si nepasarea lor fata de un trai mai instarit.

In cele peste 200 de pagini, este loc de multe descoperiri si reflectii. Sa afli despre cum a fost si despre cum este acum, in prezent, este o comoara.

Romania s-a dezvoltat enorm in acesti ani. Bucurestiul de asemenea. Inca nu s-a ajuns la nivelul statelor din vest, dar oricum ne-am dezvoltat si ne dezvoltam in continuare.

Nu suntem nici pe departe aproape de perfectiune, dar progresul si dezvoltarea sunt foarte prezente in realitatea tarii noastre.

Autorul incheie cartea vorbind despre dorinta arzatoare a romanilor din anii 1870 de a avea Transilvania inapoi. Romanii doreau cu pasiune sa aiba o natie unita, puternica si recunoscuta la nivel international. Iata, ca astazi avem acest lucru. Dorinta romanilor a fost implinita.

Avem pentru ce sa fim recunoscatori, avem pentru ce sa gandim frumos despre viitor si despre prezent.

Sa lasam cinismul deoparte. Sa imbratisam optimismul, sa avem rabdare, sa gandim pozitiv si sa credem ca totul este posibil. Suntem generatia care traieste visul romanilor din secolul 19. Enorm de multe lucruri s-au schimbat in foarte bine in acesti 150 de ani!

Eu propun sa inchidem televizorul si sa ne retragem atentia din luptele partidelor politice. Sa ne linistim, sa ne luam cateva zile de concediu in Romania si sa ne gandim cum poate fiecare dintre noi sa aduca plus valoare acestei tari minunate in care am avut privilegiul sa ne nastem.

Daca nu ne schimbam cetatenia, marea majoritate dintre noi vor ramane romani pe viata. Daca nu emigram, cei mai multi dintre noi vom trai aici toata viata. Ce alegem sa facem? Sa aruncam cu ocari in stanga si in dreapta, sa fim cinici si nemultumitori, sau sa ne implicam activ in a face aceasta tara un loc mai bun pentru noi si generatiile viitoare?

Noi, generatia de acum, suntem raspunsul Romaniei.

Trei ani in Romania de James William Ozanne

Frumoasa țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit s-o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.” – Regina Maria

2 gânduri despre “Tu si eu traim visul romanilor din trecut…

  1. Mulțumesc foarte mult pentru recomandare! Mă pasionează subiectul Bucureștilor și în general al românilor de altădată și voi căuta neapărat această carte. Dacă dorești să citești și alte cărți pe această temă, iată câteva titluri:
    ”Bucurestii de alta data” de Constantin Bacalbasa
    ”Bucurestiul demult uitat. O poveste a anului 1909” de Dan Rosca
    ”Cum indemult Bucurestii petreceau” de Mircea Constantinescu
    ”Sfarsit de veac in Bucuresti” de Ion Marin Sadoveanu
    ”Trilogia balcanica” de Olivia Manning

    Să ai o săptămână excelentă!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s