Scriu aceste lucruri ca sa nu imi uit drumul. Nu stau prost cu memoria, dar stau prost cu a imi aminti parcursurile, coborarile si ridicarile. Emotional vorbind.

Am un defect, si ma tot lovesc de el. As vrea sa am orgoliul sa zic ca nu este un defect ci o calitate, dar stiu ca m-as pacali singur.

Defectul meu consta in faptul ca vad foarte repede defectele, raman pe ele si apoi ii judec destul de dur pe cei la care observ acele defecte.

Nu stiu cand si ce anume a provocat aceasta atitudine in mine, dar vreau sa scap de ea.

Consider ca este bine sa ai mintea treaza, sa deosebesti binele de rau si sa vrei ce este mai bine pentru tine. Dar cred ca este rau sa te lasi conditionat de defectele pe care le observi.

Lumea noastra si oamenii din ea nu sunt perfecti. Nimic si nimeni nu este perfect. Defecte sunt la tot pasul. Oricine are defecte. Toti oamenii au ceva-ceva care nu este ok.

Orice om pe care il admiri are defecte, fie ele vadite, fie ele ascunse. Orice tara, orice organizatie, orice activitate.

De fapt perfectiunea nu exista nicaieri pe acest pamant. Perfectiunea o are doar Dumnezeu si lumea Sa buna de sus. Aici la noi, nimic nu merge 100% ok si 100% perfect si 100% excelent la fiecare bataie de ceas.

Ceea ce scriu poate parea evident si banal, dar pentru mine este de fapt o revelatie.

Perspectiva imperfectiunii are ceva vindecator in ea. Acceptarea imperfectiunii este usa catre echilibru si catre liniste sufleteasca.

A-mi antrena mintea sa nu mai creada ca exista perfectiune, si a-mi antrena mintea sa accepte imperfectiunea este probabil calea spre libertate.

Libertate de dezamagiri, libertate de asteptari esuate, dorinte neimplinite si diferite frustrari.

Primul gand pe care l-am avut acum 1 an cand am descoperit ca am un catel mai rebel a fost sa il dam. Am descoperit in el imperfectiune si in mod natural am vrut sa scap de aceasta imperfectiune. Ei bine, acum realizez ca nu de imperfectiune trebuia sa scap, ci de iluzia perfectiunii.

Acum 1 an am fost putin dezamagit cand am descoperit ca Martin, catelul meu, nu functioneaza asa cum eu ma asteptam. Dar, ma bucur ca am avut intelepciunea sa nu il dam ci am decis sa avem rabdare cu el.

Este un exercitiu greoi acela de a face pace cu imperfectiunea pe care o vezi in lucrurile pe care nu le poti controla si in oamenii care sunt in viata ta.

Este imposibil si de domeniul fantasticului ca totul si toate si toti sa fie mereu asa cum tu iti doresti.

O cladire frumoasa dar imperfecta

Sunt lucruri pe care le poti controla si care tin de tine. Este bine sa vrei excelenta de la ele, pentru ca sunt produsul tau. Dar viata nu este compusa doar din lucruri pe care le poti controla.

De fapt viata este compusa majoritar din lucruri pe care nu le poti controla: situatia tarii in care locuiesti, reactiile oamenilor necunoscuti, reactiile oamenilor cunoscuti, reactiile catelului tau, situatia locului unde lucrezi, si diferitele lucruri exterioare care nu au cum sa fie in controlul tau.

Daca este ceva cu care vreau sa raman din 2020 este acest exercitiu de acceptare a imperfectiunii in lucrurile si in oamenii care ma inconjoara.

Asadar, nu voi inchide ochii la vederea defectelor si a imperfectiunii. Nu am cum sa nu le vad. Discernamantul asta critic este parte din mine. Insa voi alege sa nu ma mai las conditionat de el.

Nu vreau sa mai las iluzia perfectiunii sa imi inchida inima fata de anumiti oameni.

Este ok, suntem cu totii imperfecti. Cu totii vrem sa evoluam dar in fond cu totii ramanem imperfecti. Asa va fi mereu. Este ok, si voi face pace cu asta.

Ah sa nu uit, rabdarea cu Martin a dat roade. Eu si sotia mea am inceput sa ne documentam si sa vedem ce anume trebuie facut pentru a avea un catel mai ascultator. Urmarim traininguri de dresaj, si le aplicam cu dedicare si rabdare.

Acceptarea imperfectiunii da roade in Martin. Da roade nu in sensul ca il lasam de capul lui, ci in sensul ca nu mai ne afecteaza emotional cand vedem ca e mai greu cu dresajul lui.

Asadar, sa acceptam imperfectiunea in lucrurile pe care nu le putem controla, sa dorim mai mult de la noi insine dar sa fim linistiti si increzatori cu propriul nostru timing si ritm, sa dresam lucrurile sau animalele care ne sunt in control, si sa lasam perfectiunea in controlul Celui de sus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s