Ca un vant ce sufla pe asfaltul crapat
Si inlatura frunzele cazute din copac
Ca o ploaie de vara
In care stai cu placere si de care nu fugi.
Unde parca fiecare strop
Iti planteaza un nou suflu in piept
Si iti creioneaza un zambet vesnic pe chip
Cam asa inima mi se dezleaga
Si de haosul din jur uita
Anxietatea si grijile multe fug
Iar crengile-mi sunt scuturate de uscaciuni
Atunci cand de vantul de la rasarit
Si de apusul de la orient
Ma las scaldat.
Timpul se opreste
Pamantul nu se mai invarte
Clipele devin eterne
Sufletul-n sfarsit pluteste.
Atunci cand pasesc dincolo de obisnuit,
Dau aripi curiozitatii de nou
Si renunt la adultul atotstiutor din mine.
Nici nu trebuie sa faca sens prea mult.
Emotia libertatii este ca o adiere calda
Fara o directie precisa,
Fara prea multe intrebari.
