Ca un vant ce sufla pe asfaltul crapat

Si inlatura frunzele cazute din copac

Ca o ploaie de vara

In care stai cu placere si de care nu fugi.

Unde parca fiecare strop

Iti planteaza un nou suflu in piept

Si iti creioneaza un zambet vesnic pe chip

Cam asa inima mi se dezleaga

Si de haosul din jur uita

Anxietatea si grijile multe fug

Iar crengile-mi sunt scuturate de uscaciuni

Atunci cand de vantul de la rasarit

Si de apusul de la orient

Ma las scaldat.

Timpul se opreste

Pamantul nu se mai invarte

Clipele devin eterne

Sufletul-n sfarsit pluteste.

Atunci cand pasesc dincolo de obisnuit,

Dau aripi curiozitatii de nou

Si renunt la adultul atotstiutor din mine.

Nici nu trebuie sa faca sens prea mult.

Emotia libertatii este ca o adiere calda

Fara o directie precisa,

Fara prea multe intrebari.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s