– Da, va rog! Cu ce va servesc?

– O shaorma medie la pachet, fara ceapa si cu ketchup dulce!

Carnea se invartea la rotisor precum clientii vuiau la tejghea. Traian, un baiat modest de 23 ani, isi facea meseria ca in oricare alta zi.

Mall-ul era destul se aglomerat. Era 13 martie, adica cu cateva zile inainte de carantina generala care cuprinsese Romania in 2020.

Traian nu era acel gen de om care sa vada stirile sau sa se informeze despre evenimentele care bulversau omenirea. Avea gasca lui, prietena lui si jobul lui la Shaormarie si cam despre asta era toata viata lui.

Nu avea teluri inalte, nu avea vise mari, nu isi dorea nimic deosebit. Se simtea bine in mediocritatea sa si nu spera la mai mult. Nu era interesat sa stie mai mult, sa cunoasca mai bine anumite lucruri si sa faca ceva cu viata lui. Avea o existenta anonima si gri.

– Poftiti shaorma! Sa aveti pofta! – zise Traian clientului care ceruse mai devreme o shaorma medie.

– Hey Traian! Tu ai auzit, ma, ca cica exista un virus si ca astia vor sa ne bage pe toti in carantina? – zise colega lui de tura.

– Carantina? Ce e aia? – nedumerit dar cu o expresie indiferenta, Traian ridica din sprancene domol.

– Adica la izolareeee! Nu o sa mai iesim din case decat cu aprobarea guvernului!

Traian zambea indoielnic si tacea din gura. Credea ca este o gluma si ca colegei lui ‘ii ardea de misto-uri’ – asa cum ii placea lui sa zica.

Uite asa a trecut si 13 martie, si 14 martie si tot asa pana cand Traian primeste un apel de la seful lui unde ii spune sa nu mai vina la munca deoarece guvernul inchisese toate magazinele si toate restaurantele din mall. Nu doar atat dar Traian avea sa fie concediat din cauza indisponibilitatii de budget.

In decurs de cateva zile viata lui Traian fusese data peste cap. Nici job, nici bani, nici posibilitatea sa se vada cu iubita sau cu prietenii sai.

Carantina il obligase sa stea in casa lui cu chirie si sa iasa doar in situatii de urgenta.

Traian era uimit de noua sa situatie. Nu stia de ce se intampla ceea ce se intampla. Intelegea ca este vorba despre un virus ucigas dar nu intelegea de ce toate problemele venisera peste el, asa dintr-o data.

Zilele au inceput sa treaca usor dar decisiv. Traian, inca somer, incepe sa ramana fara bani. Pe timpul jobului nu pusese mai nimic deoparte. In scurt timp avea sa ramana lefter.

Obisnuit din fire sa fie menajat si sa ‘astepte ca norocul sa ii bata la usa’ Traian in acele zile de izolare nu a facut nimic altceva in afara de a sta la televizor. Nu facea nimic sa isi schimbe situatia. Astepta cumva, de undeva, cineva sa vina si sa il angajeze sau sa ii ofere niste bani.

Intr-o zi, plictisit de emisiunile de la tv, deschide telefonul si intra pe Facebook. In timp ce se uita la postarile prietenilor sai, atentia ii este captata de o reclama care zicea asa: ‘Pandemia te-a lasat fara job? Esti lefter si ai vrea sa castigi rapid niste bani? Atunci apasa pe acest link!’

Credul din fire, Traian apasa acel link si intra pe un site care la prima vedere parea foarte atragator.

Primul lucru care ii se deschide pe site este un video de prezentare a unui guru care promitea oamenilor ca daca urmeaza sfaturile lui atunci vor fi imbogatiti peste noapte.

Traian, foarte fericit, se lasa absorbit de informatiile acelui video si timp de 1 ora asculta fara intrerupere toate promisiunile Guru-ului.

La sfarsitul video-ului, Gurul ii spune sa investeasca in aceasta noua modalitate de a face bani 500 de lei. Promisiunea era ca daca punea 500 lei, in 24 de ore ar fi avut 1500 de lei.

Erau ultimii banuti ai lui Traian. 500 de lei era tot ce ii mai ramasese.

Cuprins, insa, de o emotie foarte puternica si de o speranta foarte vie, Traian investeste ultimii sai bani in acel site iar apoi ramane si asteapta cele 24 de ore ca sa isi culeaga suma de 1500 de lei.

Cele 24 de ore au trecut greu. Traian nu a dormit deloc toata noaptea. Isi imagina cum va intrebuinta banii si isi facea socoteli pentru viitor. Vedea un viitor plini de bani datorita promisiunilor acelui site.

Clipa cea mare sosise. Secunda zero tocmai batuse cele 24 de ore. Traian deschide site-ul, da refresh la pagina si se uita sa vada cei 1500 de lei. Nimic nu se actualiza. Site-ul arata 0 lei. Traian nu se da batut. Continua si da refresh de cel putin o suta de ori. Site-ul afisa in continuare 0 lei.

O zvacnire de manie ii cuprinse intreaga fiinta.

‘Unde sunt banii mei?! Ultimii mei bani!?’ – aproape zbierand Traian se uita la telefon cu o imensa furie in ochii.

Banii nu mai erau. Site-ul fusese o inselatorie. Traian nu stia ca exista inselatorii pe internet. Traian de fapt nu stia multe lucruri. El traise in lumea lui comoda si credula toata viata lui.

Un site fantoma ii furase banii iar el avea sa petreaca restul carantinei cu micile provizii care ii mai ramasesera in frigider, fara nici un ban pe card sau in portofel.

Poate ca asta este destinul celor care trec prin viata ca gasca prin apa. Viata ajunge sa faca ce vrea din tine, nu ce vrei tu in viata. Asemenea unei barci fara vasle. Valurile te insala si cazi usor din cauza obstacolelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s