Am citit de curand o carte foarte interesanta despre social media si internet. Si acolo spunea ceva intrigant despre oameni.

Dupa parerile lui Brendan Kane si ale altora din sectorul lui de activitate, oamenii se impart in 6 mari categorii: cei emotivi, cei rationali, cei carora le plac dezbaterile, cei carora le place sa se joace cu fantezia si imaginatia, cei care au un umor rebel, si cei carora le pasa de diferite cauze si cauta sa le promoveze.

Brendan Kane in cartea sa ‘One Million Followers’ descrie mai departe cum arata fiecare dintre aceste categorii de oameni iar apoi face o comparatie intre ele.

In acest articol nu voi vorbi despre cartea lui sau despre aceste categorii. Voi vorbi in schimb despre cum cred eu ca sunt romanii.

Sunt de vreo 3 ani in Romania si in acest timp mi-a placut sa observ comportamentul si reactiile romanilor. Am vazut multe lucruri cu care nu sunt de acord, dar am vazut si unele lucruri care m-au determinat sa fiu mandru ca sunt roman.

Din cate eu am observat, cred ca marea majoritate a romanilor sunt genul de ‘rebeli cu umor’.

Am notat ca romanilor le place tare mult sa glumeasca, sa rada, si sa faca fel de fel de poante. Dar aproape intotdeauna acest umor nu este unul simplu ci unul care vrea sa fie rebel si cateodata intepator.

Am impresia ca romanilor le place sa fie ‘smecheri’. Adica cumva sa traga pe sfoara sau chiar sa dea teapa. Si nu cred ca acest lucru vine din rautate, ci vine din dorinta de a fi mai destepti decat ceilalti.

Apoi, am vazut ca romanii se simt parca cel mai bine atunci cand, nu se supun regulilor ci fac cum cred ei ca este mai bine sa faca. Avem in noi o samanta foarte vadita de rebeliune.

La italieni nu am vazut aproape deloc aceasta atitudine. Italienii sunt glumeti dar nu glumeti spre a trage in teapa ci glumeti intr-un mod care nu jicneste pe nimeni. Si in general, ei sunt domoli si supusi. Nu obisnuiesc sa fie bataiosi sau conflictuali.

Initial, m-a deranjat foarte mult aceasta atitudine conflictuala si smecherasa a romanilor. Am crezut ca poporul roman are probleme si trebuie sa se civilizeze.

Dar mai apoi, am dat de o alta latura a romanilor pe care am apreciat-o: sinceritatea.

Pe cat sunt de smecherasi, pe atat sunt de sinceri.

Cred ca noi romanii avem un frumos dar de a fi sinceri. Un dar pe care nu l-am vazut prea des la italieni.

Este adevarat ca sinceritatea noastra de cele mai multe ori doare si pare ca palmuim pe cei din jur. Dar poate este mai bine asa.

Poate este mai bine sa fim transparenti, sa spunem lucrurilor pe nume, sa le spunem in fata si sa nu fim fricosi de parerile oamenilor.

Am invatat in acesti ani sa ma obisnuiesc cu reactiile si atitudinile romanilor. Am invatat sa imi apreciez poporul si sa nu mai vreau sa fie cum sunt alte popoare din vest.

Avem o unicitate frumoasa, o unicitate pe care eu nu am inteles-o la inceput dar pe care acum o imbratisez.

Inca ceva.

In 2017, adica atunci cand m-am mutat in Romania, am observat printre primele lucruri ca romanii nu obisnuiesc sa zambeasca. Obisnuit cu italienii, credeam ca lipsa zambetului este ceva foarte rau.

Daca intri intr-un magazin, daca cunosti pe cineva, daca dai buna ziua cuiva in Italia este normal sa zambesti si sa vorbesti pe un ton prietenos. Ei bine, in Romania nu am vazut prea mult acest lucru. Dimpotriva, am vazut fete serioase si de multe ori imbufnate.

Lipsa zambetului a fost o enigma pentru mine ceva timp. Nu intelegeam daca oamenii sunt suparati pe mine, sau sunt suparati pe viata sau sunt efectiv prost-dispusi.

De curand insa mi-am dat seama ca romanii nu stiu sa zambeasca fortat. Acestia zambesc doar daca simt sa faca acest lucru. Sinceritatea lor ii obliga sa fie intotdeauna transparenti.

Dar asta nu e un lucru rau. Am gasit mai multa bunatate si altruism la oamenii care nu zambesc decat la cei care zambesc cu gura pana la urechi.

Deseori am ramas cu gura cascata la cat de prietenosi sunt romanii care initial nu iti lasa impresia ca ar fi prietenosi.

Am invatat ca zambetul este ceva subiectiv si am inteles ca este mai bine sa nu zambesti fortat dar sa fii autentic si omenos, decat sa zambesti cu gura pana la urechi dar sa fii extrem de egoist si ipocrit.

Mai sunt si alte lucruri pe care le-am observat la romani in acest trei ani. Sunt curios cum vezi tu lucrurile descrise mai sus si cum simti romanii.

Multumesc ca ai citit pana aici!

elefant.ro

Un gând despre “Ce am descoperit despre romani in acesti 3 ani in Romania

  1. Facand ,,Haz de necaz” poporul asta a reusit sa treaca peste toate vicsititudinile istoriei!
    Asa este,sinceritatea care palmuieste, ne-a ajutat sa ramanem in picioare.Demni! Am lucrat 23 de ani in industria petrolului, zona sahariana, cu cele mai mari companii din domeniu. Am stat mandri si demni la masa lor si am fost respectati. Nu neaparat ca eram romani ci si datorita pregatirii profesionale, castigata in Romania, care de multe ori a fost peste a lor. Si DA! M-am simtit mandru ca sunt roman!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s