Anul trecut, pe la jumatatea lunii septembrie, am crezut ca voi muri.

Nu exagerez deloc! A fost unul dintre putinele momente din viata mea cand am simtit ca imi trece moartea inaintea ochilor.

Accident? Nu, Doamne fereste!

Atunci ce?

Raspuns: din cauza ambroziei.

Anul trecut, in 2019, am descoperit ca sunt alergic la ambrozie. Dar nu orisicum, ci foarte puternic. Atat de cumplita a fost experienta mea cu ambrozia incat, v-am zis, ma gandeam ca nu voi mai prinde ziua de maine.

Totul a inceput asa.

Era o dupa-amiaza frumoasa de septembrie. Cerul era destul de senin si parea o zi obisnuita. Eu eram pe afara, voiam sa profit de temperaturile calde si sa stau cat mai mult la aer. De-o data a venit un vant foarte dogoritor care initial mi s-a parut desfatator. Imi placea senzatia de a fi „mangaiat” de vant.

Insa, din pacate, acest vant a raspandit polenul ambroziei in toate directiile intr-un mod foarte puternic.

Mi-a intrat repede in nari si in cateva minute, am simtit ca nu mai pot sa respir. Nu imi venea sa cred. Efectiv narile mele era total blocate. Nu doar atat, dar parca nici pe gura nu puteam sa mai respir.

Am intrat repede in casa, am inchis geamurile, am dat drumul la un ventilator si m-am intins pe pat ca sa nu mai fac nici un efort si sa limitez pomparea cu aer in plamani.

Nu intelegeam ce mi se intampla. Credeam ca sunt racit. Nu stranutam, nu tuseam, doar ca nu puteam sa respir. Am luat, asadar niste picaturi de nas, in speranta insanatosirii. Ei bine, nici un rezultat.

Eram pur si simplu uimit de ceea ce mi se intampla.

Am asteptat cateva zeci de minute, ca sa ma simt mai bine si din pacate acea senzatie de sufocare nu a trecut. Asadar, am plecat in goana la farmacie. Le-am zis simptomele farmacistelor si nu au stiut sa ma ajute. Au crezut si ele ca sunt racit si mi-au dat niste prafuri pentru raceala si gripa.

M-am intors repede acasa, increzator ca sunt doar racit si plin de speranta ca voi gasi ameliorare repejor cu 2-3 pliculete de Terraflu. Din pacate, nu a functionat.

De fapt, a fost mai rau de atat.

In acea noapte tulbure, am incercat sa dorm si sa uit de aceasta situatie surprinzatoare. Speram din toata inima ca va urma o noua zi unde ma voi simti mai bine. A fost o noapte groaznica. Terraflu-ul nu a avut nici un efect si nici picaturile de nas. Nu am putut dormi deloc si simteam intruna ca ma sufoc.

Pe la 3 noaptea am decis sa pun capat acestei situatii, si am plecat la spital.

Inainte de spital, mi-am zis sa fac o oprire la bunica mea. Stiam ca ea mereu avea solutii la probleme de sanatate. Am ajuns la ea la bloc, undeva pe la 4 dimineata.

A fost putin ciudat, pentru ca am speriat-o destul de mult. Insa nevoia mea de a gasi o solutie starii mele ciudate de sanatate m-a facut sa trec peste acest disconfort pe care il produceam bunicii mele.

Nici bunica mea nu a inteles ce am. Si ea credea ca sunt racit.

Am chemat Salvarea acasa la ea. Domnii de la salvare au venit, nu au inteles absolut deloc ce anume aveam, mi-au facut o injectie (nu stiu de ce), am lesinat si m-au dus la spital.

La spital, concluzia medicului de la urgente a fost ca sunt racit. Ca atare mi-a dat niste medicamente puternice si m-a externat destul de rapid in 30 de minute.

Ce credeti? Nu a functionat nimic. Absolut nici un medicament de raceala nu a functionat. Eu in continuare simteam ca ma sufoc.

Asadar a trecut si acea dimineata, a urmat o zi foarte ciudata deoarece am stat in pat toata ziua, pe spate, si respiram extrem de greu. Nu puteam sa mananc si nici sa beau. Parca stateam sa mor. Chiar ma gandeam, de ce moarte aiurea aveam sa mor.

La toata aceasta situatie s-a mai adaugat si faptul ca zona abdomenului deodata mi s-a umflat si s-a facut foarte tare. Era ciudat, deoarece nu mancasem mai nimic. Aveam burta tare si umflata si respiram extrem de greu. In mintea mea era efectiv haos. Ma rugam sa traiesc, ma rugam sa imi treaca aceasta problema, si in acelasi timp eram bantuit de ganduri foarte sinistre.

Asteptam ca pastilele medicului de la spital sa isi faca efectul. Asteptam, speram si ma rugam.

Din nefericire, burta mea nu s-a dezumflat deloc. Situatia asta a continuat pana a doua zi, iar in noaptea dintre zile, am visat in continuu persoane care murisera recent si visam ca eu eram urmatorul. A fost absolut oribil! Dar parca nu puteam sa am control asupra mintii mele. Tot ce imi doream era sa respir din nou ca un om normal si sa nu mai am disconfort abdominal.

Am stat asa vreo 2 zile, adica 48 de ore. Am sperat ca imi voi reveni, insa nu mi-am revenit.

M-am gandit apoi sa merg la un spital privat, sa dau cat o fi, numai sa ma faca bine cineva.

Am luat un Bolt, si imi amintesc si acum cat de incet mergeam pe strada si pe holurile spitalului. Ma simteam ca un mosulet. Eram obligat sa merg incet, deoarece plamanii mei nu reuseau sa respire decat mentinand miscari lente.

Asadar, am ajuns in sfarsit sa fiu consultat de o doctorita de la un spital privat. Acesteia nu i-au trebuit multe indicatii ca sa isi dea seama ca problema mea este una alergica. Si-a dat seama foarte repede ca problema mea este ambrozia. Mi-a facut o injectie ca sa imi revina capacitatea de a respira si ce sa vezi, chiar a functionat!

Mi-a dat cateva medicamente anti-alergie, si mi-a trecut totul in decurs de cateva ore. Cele 4 zile de chin aveau in sfarsit sa se termine!

Din acea clipa, am inceput sa simt o admiratie si un respect profund fata de medici. Pot spune ca sunt niste „mici” salvatori printre noi, oamenii de rand. Cunostinta profesionista a acestei doctorite m-a salvat de acele simptome oribile ale alergiei de ambrozie.

Sunt extrem de recunoscator lui Dumnezeu ca m-a ajutat prin aceasta doctorita. Ceea ce aveam eu era destul de simplu de rezolvat. Insa, iata, ca nimeni pana la aceasta doctorita nu a reusit sa ma ajute asa cum trebuie.

Nu stiu cum va fi anul acesta, dar acum stiu ca am o sensibilitate fata de ambrozie si voi cauta sa iau mai multe masuri de preventie si protectie in perioada iulie-septembrie.

Multumesc ca ai citit pana aici. Tu ce experiente ciudate ai cu ambrozia sau in general cu alergiile?

elefant.ro

6 gânduri despre “Cosmarul meu cu ambrozia – Totul a inceput asa …

  1. Intoleranța la histamină ne afectează în moduri diferite, deoarece histamina se găsește în tot corpul. Histamina provoacă întotdeauna inflamație, dar simptomele care apar variază în funcție de receptorii care sunt activați și unde sunt activați.

    De exemplu, intoleranța la histamină poate afecta inima prin scăderea tensiunii arteriale și creșterea ritmului cardiac. Sau, de exemplu, un atac de panică poate fi de fapt doar o intoleranță la histamină.
    Poate afecta creierul ducând la depresie, anxietate și în unele cazuri chiar simptome similare schizofreniei.
    Umflarea abdomenului este legată de receptorii de histamină care au fost activați.
    Există persoane cu depresie care sunt tratate cu medicamente, când de fapt au o intoleranță la histamină și sunt expuse la alergeni de mediu (de exemplu, mucegai) sau consumă alimente bogate în histamină. Aceste persoane pot scăpa de depresie, fără medicamente, eliminând cauzele.

    Apreciat de 1 persoană

      1. Cu multă plăcere! Este un articol binevenit! Intoleranța la histamină este similară intoleranței la carbohidrați prezentând manifestări dintre cele mai neobișnuite.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Jesus, iti dai seama ca daca te lua anul asta, diagnosticul clar ar fi fost corona?!!! Chiar ca trebuie sa ai grija sa nu ajungi accidental (mai sunt si teste neconculdente) intr-un salon plin de bolnavi de coronavirus.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s