Daca ne luam timp sa observam natura in mod obiectiv, nu avem cum sa nu observam puterea sa de regenerare.

Ca niste pasari Phoenix care renasc din propria cenusa, elementele naturii demonstreaza de fiecare data o formidabila capacitate de refacere.

De parca nimic urat nu s-a intamplat. De parca dificultatile au facut parte din procesul de a deveni mai puternice.

Am o suculenta in casa de aproape 3 ani de zile. Am luat-o de la Ikea pe cand era extrem de micuta. Imi placea cum arata si parea ca ornamenteaza frumos sufrageria.

Din pacate pentru ea, eram destul de nepriceput pe atunci in ce priveste intretinerea si cresterea plantelor. Ca atare, nu am avut grija sa aiba o cantitate suficienta de apa si de lumina. Saraca de ea nu a crescut deloc, ba chiar se ofilise.

De parca nu ar ajunge, a intervenit si catelul meu Martin, care pe atunci era pui, si i-a papat din frunze.

Suculenta mea ajunsese de plansul celorlalte plante. Si ofilita si ciuntita.

Nu am vrut insa sa renunt la ea. I-am schimbat conditiile de viata, am pus-o departe de catelul meu si aproape de lumina. Am inceput sa ii dau apa in ritmul ei si i-am schimbat ghiveciul.

Astazi, pare ca si-a revenit complet. Pare o noua planta, una voinica si curajoasa.

Ma uit la ea si ma gandesc la puterea naturii de a se regenera. Realizez ca plantele ne stau inainte ca niste pilde. Daca ele se pot regenera atunci si noi putem.

Inimile ranite se pot vindeca, sufletul zdrobit se poate repara, mintea tulburata se poate linisti.

Este bine sa gandim cu speranta inainte, la viitor, si sa nu ne blocam in suferintele sau dificultatile de moment.

Exista lumina la capatul tunelului, iar daca suculenta mea a reusit sa o gaseasca fara prea multa gandire complexa, la fel putem si noi.

Durerea este doar temporara. Sa nu uitam acest lucru. Lucrurile neplacute nu au scopul sa ne distruga ci sa ne intelepteasca.

A sosit timpul sa ne mutam domiciliul ‘la soare’.