Zilele astea mi-am dat seama mai clar ca niciodata ca sunt o persoana destul de competitiva, daca nu chiar foarte competitiva.

Cand zic competitiva ma refer la acel impuls pamantesc de a fii cel mai ce. Nu credeam despre mine ca sunt asa, dimpotriva ma vedeam ca fiind o persoana destul de echilibrata si destul de focusata pe propria viata si pe propriul drum.

Si sunt.

Sunt focusat pe mine si caut sa ma depasesc pe mine insumi, insa cumva zilele astea mi-am dat seama ca fara sa vreau intru automat in competitivitate cu oameni despre care aud ca sunt mai tari ca mine in anumite lucruri.

Ba chiar ieri, mi s-a delineat si mai mult acest gand in timp ce citeam ‘Viata secreta a copacilor’. Acolo autorul spunea ca arborii nu sunt asa de nevinovati precum par, si ca acestia sunt foarte competitivi dorind sa ia tot soarele si toata apa pentru sine. Cateodata sunt nepasatori cu ceilalti arbori din celalalte specii si cauta sa fie mai dezvoltati decat ei.

Am impresia ca sunt intr-un momentum unde mi se delimiteaza tot mai clar aceasta idee cum ca sunt competitiv intr-un mod putin toxic si ca ar trebui sa fac ceva cu asta deoarece nu este o virtute.

Despre competitivitate in sensul de gelozie am citit si in Biblie:

“Am mai văzut că orice muncă și orice iscusinţă la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.” Eclesiastul‬ ‭4:4‬ ‭VDC

Ce spune aici este ca pizma/gelozia/competitivitatea este de fapt mai prezenta decat credem‬‬ in sufletul oricarui om si ca influenteaza mai mult decat stim propriile povesti si cursul istoriei.

Cred ca competitivitatea are doua valente: una pozitiva si una negativa.

Cea pozitiva se verifica atunci cand iti doresti mai mult in sensul de a-ti dori mai bine. Adica iti doresti sa fii mai bine decat ai fost pana acum sau iti doresti ca locul unde traiesti sa arate mai bine. Si ca atare te lasi inspirat de cei care au putut mai mult si au realizat mai mult. De pilda, vezi ca toti colegii tai din clasa iau note mai sus de 8 si tu iei mai jos de 8, si te lasi motivat sa inveti ca sa fii si tu pe aceeasi linie de excelenta, luand mai sus de 8. Aceasta este o competitivitate pozitiva si motivationala, dupa parerea mea.

Cea negativa este atunci cand vrei sa domini peste toti ceilalti si sa fii ‘cu mot’. Tu sa fii cel mai cool, cel mai destept, cel mai realizat, cel mai ce. Aceasta competitivitate este toxica deoarece iti submineaza relatiile cu ceilalti oameni. Devii focusat pe a-i intrece, pe a-i domina, si pe a-i controla.

Sunt de parere ca este bine sa fii competitiv dar doar daca partea pozitiva este mai pronuntata decat cea toxica. Este bine sa iti doresti sa fii mai mult, sa stii mai mult, si de la an la an sa evoluezi in mai bine.

Uitandu-ma la mine, cred ca am 70% competitivitate pozitiva, si 30% competitivitate negativa. Pentru mine a fost ceva foarte surprinzator sa aflu ca intru in competitie fara sa imi dau seama si ca am aceasta perspectiva de a ma lua la intrecere.

Probabil ca daca mi-ar fi spus cineva ca tind sa ma iau la intrecere, nu l-as fi crezut deoarece as fi luat-o drept o jicnire.

Unele lucruri despre tine trebuie sa le descoperi singur ca sa le crezi.