Despre mine

Salut!

Sunt Lorin Braticevici, si asa cum scrie pe site, sunt un digital marketer pasionat de carti, calatorii, fotografie si filme.

Imi place sa ma prezint ca si digital marketer, deoarece asta este profesia pe care mi-am ales-o singur si pentru care m-am format (tot singur). Sunt un freelancer, si ador genul acesta de viata liber, unde online-ul este sursa mea de trai si de inspiratie.

Pot spune ca am avut pana acum o cariera profesionala destul de palpitanta si schimbatoare si, sincer, simt o oarecare mandrie pentru asta.

A vorbi despre activitatea mea, despre „munca” si despre online cred ca este unul dintre hobby-urile mele preferate. Sunt pasionat de ceea ce fac, asa ca mare parte din aceasta prezentare va fi despre asta.

Nu stiu daca asta este istoria tuturor tinerilor, dar cu siguranta este istoria marii majoritati. De mic copil, familia mea m-a format in mentalitatea de angajat si m-au ajutat sa imi imaginez un viitor profesional intr-o companie, intr-o firma sau undeva ca si angajat. Mi-au descris munca de angajat ca fiind cea mai onorabila si cea mai sigura munca. Au zis ca daca reusesc sa invat bine, sa fac si o facultate, atunci cu siguranta ma va angaja si pe mine cineva si voi fi linistit din punctul asta de vedere.

Stiu ca ai mei ma invatau de bine si chiar voiau ce este mai bun pentru mine. Stiu ca in trecutul lor munca inseamna in mod strict sa fii angajat undeva. I-am inteles si ii inteleg.

Am urmat sfatul lor si am terminat liceul, si apoi repejor la facultate. Am ales facultatea numita „Stiintele Turismului” din Roma, Italia, pentru ca era o facultate cu un plan de studii care te ajuta sa stii multe din toate domeniile umane si deci iti facilita gasirea unui job destul de usor.

Am terminat facultatea in 2015, si de atunci pana in 2017 am lucrat atat ca operator turistic in Pantheon-ul din Roma, cat si ca asistent administrativ la Universitatea din Miami de la Roma. Au fost 2 ani in care am putut sa imi dau seama ce inseamna munca, ce inseamna munca repetitiva, ce inseamna sa ai un sef si sa faci cum iti spune el, ce inseamna sa ai timp liber foarte putin si castiguri limitate.

In acea perioada s-a format in mine o frustrare. Frustrarea ca eu inauntrul meu imi doream sa fac ceva creativ, artistic, ceva unde sa am timp liber fix cat imi doresc, si unde eu sa imi fiu propriul sef. Desigur, initial mi s-au parut niste idei imposibile, amuzante si chiar irationale. Nu reuseam sa cred ca este posibil sa am un asa stil de viata. Cum ziceam, mentalitatea de angajat era adanc infipta in imaginatia mea.

Frustrarea aceasta nu mi-a dat pace si am inceput la inceputul lui 2017 sa fac doua lucruri noi. Primul lucru a fost sa achizitionez o fotocamera, si al doilea a fost sa caut un alt job, un job unde sa pot primi tot mai multe responsabilitati si sa castig mai mult. (Desi lucram, la inceputul lui 2017, la Universitatea din Miami din Roma, acolo aveam un singur rol si nu puteam creste mai mult de atat pentru ca nu existau posturi in acel sediu.)

Dupa cum spuneam, am achizionat o fotocamera, pentru ca de mic copil am avut o mare inclinatie spre orice forma de arta vizuala, iar fotografia mi s-a parut ca fiind un instrument perfect unde sa imi astern in imagini propriile mele trairi. Nu avusesem pana atunci o fotocamera profesionala din cauza costului sau ridicat. Dar atunci, in februarie 2017, am strans din dinti, am dat 800 de euro pe acea mirrorless si mi-am pus in acea fotocamera visul meu de a fi liber si de a fi artist.

Asa ca, am inceput dupa cum ziceam sa trimit CV-uri la cateva de firme pentru a ma angaja la un alt job, si am inceput sa ies singur teleleu sa fac poze la cladiri, strazi, natura etc. adica la orice simteam eu ca ma inspira. Am inceput sa imi construiesc si sa imi conturez profilul de Instagram si gata… devenisem un adevarat fotograf amator pasionat de imagini si de Instagram.

Intre timp am gasit un job in alta parte, m-am angajat, si dupa 3 saptamani mi-am dat demisia si am ramas „in pom”. A fost un job groaznic. Program de lucru teribil, sef si colegi de cea mai joasa speta, timp liber redus la 2h pe zi, si salariu mic (mic initial dar apoi avea sa creasca). Pentru mine, acel job a fost sutul de care aveam nevoie ca sa ma ambitionez destul de puternic incat sa nu mai vreau vreodata sa lucrez pentru cineva. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a dus la un job atat de oribil. In acel fel mi-am dat seama ca probabil eu nu sunt genul sa stau inchis 8 ore pe zi intr-un loc si sa fiu limitat de cerintele sefului.

Au urmat apoi vreo 3 luni „sumbre”, as putea spune. Am cautat in disperare noi locuri de munca pentru ca nu mai aveam bani… si guess what nu am mai gasit nimic.

Eu cochetam cu ideea de a fi freelancer, dar pe atunci inca nu credeam ca este 100% posibil. Si atunci am cautat inapoi sa ma angajez. Mare noroc am avut ca nimeni nu m-a sunat sa ma angajeze si ca am fost obligat sa ma descurc singur. A fost cu adevarat o mare binecuvantare. Acum o vad ca pe binecuvantare, dar pe atunci, eram extrem de macinat inauntrul meu din cauza ca nu lucrez si nu produc bani.

In acele 3 luni de stat pe bara, m-am adancit si mai mult in fotografie si mi-am zis sa vad daca nu cumva imi ies pozele si la oameni, astfel incat sa caut oameni carora sa le fac poze si sa ma plateasca. Am pus cateva anunturi pe internet si, spre marea mea surprindere, am fost contactat de doua persoane, am facut doua servicii fotografice si am castigat 150 de euro. Wow! Erau primii mei banuti castigati singur! Fara sef, fara program de lucru, fara a fi inchis undeva. Mi s-a parut uimitor si m-a incurajat sa merg mai departe.

Simultan incepusem niste cursuri de social media management si social media marketing cu o echipa din Roma. Incepusem sa invat foarte bine ce inseamna Facebook, Instagram si Twitter si cum pot folosi aceste platforme ca sa imi fac clienti.

Tot in acel timp, am inceput sa castig si primii mei banuti online prin niste campanii pe Twitter. Eram cu adevarat in al 9-lea cer. Facusem undeva la 100 de euro cu asta. Eram foarte fericit, insa nu complet fericit. Nu eram complet fericit din cauza ca in 3 luni facusem 150 de euro cu fotografia si 100 de euro cu Twitter. Deci facusem in total 100 de euro pe luna.. Groaznic de putin. Avand in vedere ca eram deja insurat si urma sa ma mut la casa mea cu sotia mea, 100 de euro pe luna era catastrofic de mic.

Fix in acea perioada, am revenit in Romania pentru o scurta vacanta de 7 zile. S-a intamplat ca am pierdut avionul de 2 ori, o data din cauza mea, o data din cauza companiei aeriene si atunci am facut ceva care mi-a schimbat efectiv istoria. M-am rugat. M-am rugat si am cerut ca daca e ceva aici in Romania bun pentru mine, si e bine sa raman, si pierderea acestor avioane a fost un semn, atunci sa mi se intample ceva bun din punct de vedere profesional si sa raman in Romania.

Eu cred, din toata inima, ca am avut parte de o minune. Aveam al 3-lea avion programat luni dimineata, si sambata cu 2 zile inainte sa plec, o prietena m-a luat la o nunta. A zis sa vin, sa fac poze ca sa le arate managerului ei si sa vedem daca ii plac si daca poate ma ia ca si fotograf al echipei lui. Surprinzator! Chiar asta s-a intamplat! Duminica, dupa eveniment, m-a contactat sa imi propuna sa fiu fotograful lor. Aveam sa fiu platit undeva la 500 de euro pe luna si aveam, in sfarsit, sa am o activitate care sa imi aduca mai multi bani decat ceea ce facusem in Italia lunile anterioare.

Am acceptat, am pierdut al 3-lea avion, si au urmat alte 3 luni in care imi traiam visul de a avea timp liber, a castiga singur bani, si de a face o meserie creativa si artistica. Din pacate, colaborarea cu acel manager s-a incheiat in octombrie 2017 si avea din nou sa raman in pom. Ma bazasem pe el ca imi va da evenimente si imi imaginasem ca voi continua sa lucrez ca si fotograf independent mult timp de atunci incolo.

Nu a fost sa fie.

In, octombrie 2017, implineam deja 3 luni de Romania, nu aveam de gand sa ma intorc in Italia din cauza ca aici vazusem ceva ce in Italia nu vazusem, si anume multe joburi disponibile, si romani binevoitori sa colaboreze cu mine.

Dupa ce am incheiat colaborarea cu acel manager, am trait din nou in lipsa de fonduri. Nu invatasem inca sa imi produc singur bani si eram mai mult sau mai putin, tot plin de acea mentalitate de angajat. Asa ca am zis sa incerc si sa imi trimit CV-ul firmelor din Romania si sa vad ce se intampla. Am fost sunat de foarte multe firme, am mers la multe interviuri, erau incantati ca vorbesc italiana extrem de bine si sunt foarte bun la engleza. Imi ofereau un salariu decent cu oportunitatea de crestere. Era exact ceea ce cautasem eu in Italia in urma cu 6 luni si nu am gasisem.

Din pacate sau din fericire, eu nu mai eram acelasi. In acele 6 luni gustasem viata de liber profesionist, gustasem ce insemna sa nu am un program de luni pana vineri, part-time sau full-time, si gustasem libertatea de a castiga bani (mai mult sau mai putin) fara ajutorul nimanui. Acest stil de viata, m-a facut sa refuz toate acele oferte de munca si sa continui sa ma dezvolt singur ca si freelancer.

Au urmat cateva luni de saracie. Nu aveam job, eram incapatanat ca voi resi cumva sa fac bani singur, si continuam sa postez pe internet anunturi cu ceea ce stiam sa fac (fotografie) in speranta ca cineva imi va da evenimente. Nu s-a intamplat acest lucru.

Am continuat insa sa cred, sa studiez, sa imi imbunatatesc skillurile de marketing, branding, social media management, de fotografie, de Photoshop, de comunicare, de relationare. In perioada aia devoram carti si cursuri online.

Si iata ca intr-o zi de februarie, in 2018, in timp ce vorbeam cu un prieten antreprenor, i-am dezvaluit ca sunt bun pe social media management doar ca fac asta pentru mine pentru a-mi promova serviciile de fotografie. Acesta a zis ca vrea si el pentru el ceea ce fac pentru mine, si mi-a cerut sa ma ocup de profilele lui de Instagram si Facebook. Eram bucuros sa fac asta desi nu m-as fi gandit ca puteam externaliza aceste skilluri ale mele si pentru alti oameni.

De atunci si pana de curand, m-am dezvoltat tot mai mult pe partea asta, am avut multi clienti si mi-am facut SRL. De ceva timp insa, am lasat-o mai moale cu social media management pentru alti clienti, si am inceput alte proiecte personale unde fac tot ceva din digital marketing. Sunt extrem de incantat sa vorbesc despre aceste lucruri si nu as fi eu insumi dand skip fix la aceasta parte atat de importanta din drumul meu.

In rest, sunt pasionat de calatorii. Visez intr-o zi sa plec de acasa impreuna cu sotia si sa ne intoarcem dupa 3-5 ani, timp in care am dat ocol in jurul pamantului.

Mai sunt pasionat si de carti si de filme. Sunt destul de critic cand vine vorba de filme, si sunt destul de boem cand vine vorba de carti.

Acest blog este un hobby, un hobby prin care invat sa imi astern gandurile si un hobby prin care sa inspir pe acele persoane care au nevoie de genul meu de inspiratie.

Ma puteti gasi pe Instagram: @lorin_braticevici